Locuri · seria „Locuri de văzut”

Orheiul Vechi, unde călugării locuiau în stâncă

Un râu care face o buclă, o stâncă de o sută de metri și, sus în stâncă, camerele în care au locuit călugări — iar jos, în vale, un oraș cu baie caldă de acum șapte sute de ani.

de la 9 ani🕰️ ~4 minOrheiul VechiMănăstiri rupestreRăutulHoarda de AurȘtefan cel Mare

Îți povestește Gaița.

Stânca de calcar de la Orheiul Vechi, cu clopotnița albă pe muchie și râul Răut curgând la poale

Stai să-ți zic!

Orheiul Vechi nu e un oraș. E o buclă de râu. Răutul face acolo un cot așa de strâns, că aproape se mușcă de coadă, și lasă în mijloc o limbă de pământ cu stânci de o sută de metri. Iar sus, în stâncile alea, sunt camere. Cu ferestre. Săpate de oameni, cu dalta, ca să locuiască în ele. Eram acolo. Pe cuvântul meu.

Bucla strânsă a Răutului văzută de sus, cu limba de pământ și stâncile de o sută de metri în mijlocPeretele de stâncă de la Orheiul Vechi, cu ferestrele mici ale camerelor săpate de oameni

Dar stai, că nu e doar atât. Jos, în vale, lângă apă, a fost un oraș întreg. Cu baie caldă, cu podeaua încălzită pe dedesubt — acum șapte sute de ani. Și, mai încolo, o cetate de piatră, cu tunuri, din vremea lui Ștefan cel Mare. Trei lumi, una peste alta, în aceeași buclă de râu.

Orașul tătarilor din valea Răutului, acum șapte sute de ani, cu baia cu cupolă fumegând lângă apăCetatea de piatră de la Orheiul Vechi în vremea lui Ștefan cel Mare, cu tunuri pe ziduri

Am văzut cu ochii mei

Chiliile — așa se cheamă camerele călugărilor — sunt cât o baie mică: patru-cinci metri pătrați fiecare. Unsprezece la rând, în stâncă. Coridorul dintre ele e atât de jos, că trebuia să mergi aplecat. Iar din biserică ieși pe o buză de stâncă, fără balustradă: șaizeci de metri până la Răut. Doar apa, jos, și cerul.

Un călugăr merge aplecat prin coridorul jos dintre chiliile mici săpate în stâncăBuza îngustă de stâncă din fața bisericii rupestre, fără balustradă, cu Răutul șaizeci de metri mai jos

Drumul vechi spre biserică urca dinspre râu, pe o scară săpată în stâncă. S-a prăbușit. Pe la 1820, oamenii din satul Butuceni, de deasupra, au săpat un tunel prin piatră, drept în biserică. Și ce-au găsit pe altar? O Evanghelie. Stătea acolo de parcă cineva tocmai ieșise. Prin tunelul ăla intri și tu, azi.

Săteni din Butuceni sapă cu târnăcoapele un tunel prin stânca de calcar, pe la 1820Sătenii intră cu felinarul în biserica din stâncă și găsesc Evanghelia pe altar

Pana strâmbă

Acum partea cu adevărat strâmbă. Orașul din vale, cel de acum șapte sute de ani, era al tătarilor din Hoarda de Aur. Și îl chema Șehr al-Cedid. Adică… Orașul Nou. Da: locul care azi se cheamă Orheiul VECHI a purtat numele de Orașul NOU. Nici nu s-a ridicat bine, că prin 1369 tătarii l-au și părăsit.

Tătarii din Hoarda de Aur părăsesc orașul Șehr al-Cedid, cu care și cai, pe la 1369Zidurile părăsite ale orașului tătăresc, cu iarba crescută printre pietre, în bucla Răutului

Și tătarii ăștia aveau băi publice. Trei! Un cuptor sufla aer fierbinte prin canale pe sub podea, și apa caldă mergea prin țevi de lut. Podea încălzită, acum șapte sute de ani. Tu ai așa ceva acasă? Ba băteau și bani acolo, monede de argint și de aramă. Ruinele băii le vezi și azi, lângă râu.

Un om alimentează cuptorul băii tătărești, cu aerul fierbinte trecând prin canalele de sub podeaUn meșter bate cu ciocanul monede de argint și de aramă în orașul tătarilor de la Orheiul Vechi

Și azi?

Azi mergi acolo cu mașina, vreo șaizeci de kilometri de la Chișinău. Sus, pe muchia stâncii, vezi o clopotniță albă, mică. Sub ea e gura tunelului. Cobori pe trepte, prin întuneric și răcoare, ținându-te de o bară de fier, și ieși în biserică. Apoi pe buza de stâncă, cu Răutul sub tine. Și un călugăr locuiește acolo și acum.

Clopotnița albă și mică de pe muchia stâncii de la Butuceni, cu vizitatori urcând spre eaUn copil coboară treptele tunelului întunecos săpat în stâncă, ținându-se de bara de fier

Jos, în sat, la Butuceni, casele sunt vechi, cu garduri de piatră, și lumea te pune la masă cu zeamă și mămăligă. Iar pe câmp, lângă râu, zidurile băii tătărești stau la soare, cu canalele de aer cald la vedere. În peșterile alea s-au ascuns mai târziu și haiducii …da' asta ți-o povestesc altă dată.

Casele vechi din Butuceni, cu garduri de piatră, și o masă pusă afară cu zeamă și mămăligăRuinele de piatră ale băii tătărești de lângă Răut, la soare, cu canalele de aer cald la vedere

💬 Întrebările articolului.

  • Ce face râul Răut la Orheiul Vechi?
  • Cât de mari erau chiliile călugărilor din stâncă?
  • Cine a săpat tunelul prin care intri azi în biserica din stâncă?
  • Ce înseamnă Șehr al-Cedid, numele orașului tătarilor de la Orheiul Vechi?
  • Cum se încălzea podeaua băii tătărești?
  • Ce vezi sus, pe muchia stâncii, deasupra bisericii din stâncă?

Le știi? Răspunsurile sunt toate în articol.

🎲 Joacă-le în Curiozități — categoria Locuri →

Surse

Ți-a plăcut articolul? La club le povestim cu vocea.

O oră pe săptămână, cu copii care vorbesc românește ca tine.

Rezervă lecția demo gratuită